teatru senzorial (labirint)

(ramura românească)

  • un scurt istoric privind apariția și evoluția teatrului senzorial în România

„În 2007 am participat în calitate de actor la un spectacol regizat de Antonella Cirigliano pentru ARCUB (Se-ducere Bucarest), prima mea experiență de teatru labirint și una dintre primele de spectacol imersiv. Mi-a plăcut că spectatorul trăiește spectacolul în mișcare – ca pe o realitate imediată, nu ca pe un exercițiu de proiecție. Antonella Cirigliano a fost în perioada 1996-2000 asistenta lui Enrique Vargas și actriță în producția „Oracoli„, regizată de acesta. Enrique Vargas, antropolog și regizor columbian este fondatorul teatrului senzorial, find directorul Teatro de Los Sentidos.

Câteva luni mai târziu, împreună cu Lucian Branea și asociația sa am stabilit un parteneriat cu Cynefin Theatre din Cardiff, condus de Iwan Brioc,  în cadrul unui proiect comun. Iwan Brioc se recomandă drept applied theatre consultant și l-a întâlnit pe Vargas după o perioadă de formare în tehnicile lui Augusto Boal pentru teatrul oprimaților. În concepția sa, teatrul senzorial-labirint este un instrument util de comunicare în comunitate.

În noiembrie 2008 am coordonat primul spectacol de teatru senzorial labirint din România, „The Lost Child” la Muzeul Țăranului Român, împreună cu o tânără echipă formată din studenți la actorie, regie, geografie (Răzvan Ropotan, Bogdan Nechifor, Ștefana Popa, Lavinia Cârcu, Mihai Băcăran, Eliza Donescu).

În perioada 2009 – 2012, printr-o serie de proiecte finanțate de Comisia Europeană și administrații locale, am creat în cadrul asociației Epsilon III contextul necesar formării de traineri și practicieni de teatru-senzorial labirint în București, Focșani, Cluj, Bîrlad, Slatina și Brașov. În România teatrul senzorial-labirint a început ca instrument de educație non-formală pentru liceeni, extinzându-se apoi către comunități profesionale (muzeografi, geografi), de afinități (cauze sociale) și artistice. Am coordonat peste 25 de ateliere în această perioadă, după principiile de artistic coaching ale Moving Academy for Performing Arts – a cărei curiculă am parcurs-o in intervalul 2003-2006. Teatrul senzorial-labirint a devenit o metodă replicabilă, adaptată diferitor contexte și preluată de traineri și practicieni către diferite direcții de explorare. România a devenit în această perioadă o efervescentă pepinieră în cadrul comunității internaționale de labirintiști.

În 2012 am publicat în cadrul proiectului Labyrintheme (aplicații de teatru senzorial labirint în spațiul muzeal și instituții de învățământ superior) un handbook pentru traineri și unul pentru practicienii TSL (link pentru download aici și aici)

În paralel, în 2011 am fondat laboratorul artistic de cercetare informală a poeticii senzoriale  și a teatrului senzorial (Citit În) în București, apoi în 2012 Citit În Cluj și în 2013 Quadro Negro în Porto. O sursă semnificativă de inspirație către integrarea poeticului în teatru și propunerea conceptului de poezie senzorială a constituit-o colaborarea cu Ursula Mawson-Raffalt și Anthony J. Faulder-Mawson în cadrul spectacolului „Tryptich_It Is Time That Prints on Wax” în 2009.

Rezultatele acestei cercetări s-au cristalizat în 2016 în conceptul generic de teatru interior, formulat împreună cu Olga Berar și prezentat în 2017 în cadrul unui atelier și 2 reprezentații la Standord University și, în parteneriat cu ICR, la Literaturhaus Berlin.”

 

Adrian Ciglenean, fondator Citit În

Reclame